Jocul ursului

Jocul ursului este o traditie romaneasca specifica Anului Nou, cel mai des intalnita in Bucovina si Moldova.
Obiceiul are la origine rolul de a purifica si feriliza solul in noul an. Cultul ursului este mostenit de la geto-daci, care il considerau un animal sacru.
Pregatirea mastii-costum de urs pentru carnavalul de Anul Nou se bucura de o mare atentie.

Ursul este intruchipat de un flacau purtand pe cap si umeri blana unui animal, impodobita in dreptul urechilor cu ciucuri rosii. Alteori, capul ursului se confectioneaza dintr-un schelet de lemn acoperit cu o bucata de blana, iar trupul dintr-o panza solida, astfel decorata incat sa sugereze culoarea maro caracteristica.

Masca este condusa de un Ursar, insotita de muzicanti si urmata, de un intreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil in rolul puiului de urs). Adaptata de ursar (Joaca bine, mai Martine,/Ca-ti dau paine cu masline), in bataia tobelor sau pe melodia fluierului, tinandu-si echilibrul cu ajutorul unui ciomag, masca mormaie si imita pasii leganati ai ursului, izbind puternic pamantul cu talpile.

Rostogolirea ursilor in cerc, batutul si moartea ursului, apoi invierea miraculoasa ca si urcarea acestuia pe bata (toiag), redau in chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, candva, stateau sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iarna si sa vesteasca primavara.